Inceputurile vietii monahale la Corbii de Piatra sunt mai putin
cunoscute. Se cunoaste faptul ca cele mai multe asezari monahale au
aparut in locul altora mai vechi coborand pe firul istoriei pana in
vremuri imemoriale. Asa vor fi stat lucrurile si cu monastirea de la
Corbi, asezata in inima unei misterioase si extrem de timpurii vetre
ascetice romanesti. Cu siguranta prima atestare documentara, 23 Iunie
1512, nu este si data infiintarii monastirii, existand informatii certe
conform carora sfantul locas a existat si inainte de aceasta data.
In
chip cu totul minunat (pentru ca nu a fost niciodata restaurata!!!)
biserica pastraeza inca parti mari de pictura: Deisis, Bunavestire,
Jertfa lui Avraam, Nasterea Domnului, Intimpinarea Domnului, Invierea
lui Lazar, Botezul Domnului, Schimbarea la Fata, Inaltarea Domnului,
Arhanghelul Gavriil, Sfinti Militari, Iisus Emanuil.
Caracteristicile
stilistice, calitatea picturii, insotite in exclusivitate de inscriptii
grecesti, coroborate cu stirile documentare, permit datarea cu
certitudine a ansamblului in primele decenii ale sec. XIV, datare prin
care Corbii de Piatra este locasul cu cea mai veche pictura din Tara
Romaneasca.
Diaconul Pavel de Alep, care l-a insotit pe patriarhul
Macarie al Antiohiei, in calitate de cronicar in calatoriile sale prin
Tarile Romane, in 1658 viziteaza si bisericuta rupestra de la Corbi pe
care ne-o descrie ca fiind "mica dar frumoasa, despre care se spune ca a
fost ascunsa si apoi descoperita de un sfant eremit caruia i s-a aratat
in vis si care venind aici o deschise; vechile zugraveli se pot inca
vedea in ea si se savarseste aici regulat Liturghia. Faptul ca la 23
Iunie 1512 monastirea a fost redeschisa de monahia Magdalina, deci de o
calugarita ci nu de un calugar sau eremit, ne indreptateste sa afirmam
cu certitudine ca Pavel de Alep se refera la deschiderea monastirii
Corbii de Piatra cu mult inainte de 23 Iunie 1512. Legenda
redescoperirii bisericii poate fi ecoul unei realitati legate fie de
inceputul asezarii monastice, cand o grota naturala a fost, poate,
adaptata cultului de catre un eremit peregrin, fie de un moment situat
dupa risipirea primei asezari monastice, dar anterior fazei ctitoricesti
de la 23 Iunie 1512.
Cel mai devreme aceasta perioada poate fi in sec.
II, atunci cand unii istorici sustin ca biserica slujea crestinilor si
de ascunzatoare, in acele vremuri de prigoana, pentru ca era foarte bine
camuflata, intrarea facandu-se de-a busilea, printr-o usa mica, sapata
in peretele nordic. Iar cel mai tarziu poate fi vorba de inceputul sec.
XIV, atunci cand a si fost pictata biserica. Redeschiderea bisericii la
inceputul sec.XIV presupune existenta unei vetre monahale la Corbi cu
mult timp inainte de aceasta.
Spunem "cu mult inainte deoarece, pentru a
necesita interventia divina la descoperirea monastirii, trebuia ca sa
treaca mult timp de la risipirea ei, astfel incat si memoria
localnicilor dar si a locurilor sa nu mai retina existenta pe aceste
meleaguri a unei monastiri. De altfel si legendele locului spun ca
inainte de Basarab I a existat un alt ctitor, Harabo voda, iar un alt
argument poate fii arhitectura bisericutei care deriva tipologic din
bisericile sala, cu doua altare, dedicate unui hram dublu,
caracteristici ale lumii bizantine din sec. X. Biserica de la Corbi se
inrudeste tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia insa
are particularitatea a doua sfinte altare pe un singur naos, prin care
biserica rupestra este unica la noi in tara.
Stim cu certitudine ca
pictarea unei biserici a reprezentat chiar si in secolele mai apropiate
de noi adica atunci cand existenta unor echipe de zugravi autohtoni nu
poate fi pusa la indoiala o lucrare destul de costisitoare si e greu de
crezut ca aducerea si remunerarea unei echipe de zugravi din afara a
revenit in sarcina unei comunitati monastice. Astfel incat initiativa si
fondurile unui ctitor ni se infatiseaza ca necesare si plauzibile.
Data
fiind epoca in care se situeaza stilistic pictura de la Corbi, dat
fiind ca statul era interesat in mod cert in sprijinirea unor centre
monahale ortodoxe la sud de Carpati si ca tot statul era cel mai in
masura sa dispuna de resursele financiare trebuitoare, putem sa
presupunem ca el a fost, cel putin, ctitorul picturii. In lumina acestor
consideratii Basarab I Voievod din pomelnicul monastirii nu ne mai
apare ca un nume de legenda, ci, in mod cert, drept ctitor real.
La
23 Iunie 1512, monahia Magdalina ( in mirenie Musa, fiica si sotie de
boier, descendenta din familia boierilor Craiovesti si matusa vv Neaooe
Basarab, proprietara erditara a mosiei de la Corbi) redeschide
monastirea de la Corbii de Piatra, cu hramul Adormirea Maicii Domnului,
pe care o inchina domnitorului Neagoe Basarab, monastirea capatand
astfel inca de la (re)infiintarea ei statutul de monastire domneasca.
Astfel, dupa spusele lui Nicolae Iorga, monastirea Corbii de Piatra este
prima monastire de calugarite infiintata la noi in tara. In Septembrie,
acelasi an, domnitorul Neagoe Basarab inchina monastirea de la Corbi
ctitoriei sale de suflet, monastirea Argesului, Corbii de Piatra
devenind pana in secolul XVIII metocul acesteia. Dupa doar trei ani, la
Corbi sunt adusi calugari, maicile mutandu-se la schitul Ostrov, unde,
dupa moartea domnitorului, se va calugari si doamna Despina, sub numele
de Platonida monahia.
La sud de pronaos este trapeza monastirii,
daltuita la randu-i in piatra, despre care traditia afirma ca ii slujea
domnitorului Neagoe vv. de divan, unde judeca diferite pricini si
stingea anumite neintelegeri, atunci cand lua parte la praznicul
hramului monastirii Corbii de Piatra, Adormirea Maicii Domnului .
In
prima jumatate a sec. XVIII monastirea devine biserica de mir, ca
urmare a asezarii in jurul ei a unei puternice colonii de romani, peste
200 de familii, veniti din Jina Sibiului, care si-au parasit locurile
natale din cauza persecutiilor religioase la care erau supusi pentru ca
respingeau unirea cu Roma (uniatia). La inceputul secolului urmator,
biserica este modificata, luand infatisarea pe care o are si astazi.
Atunci, arhiereul Iosif de Sevasta, cel care i-a asezat pe jinari la
Corbi, daruindu-le biserica si toate posesiunile monastirii, ia
hotararea de a mari sfantul locas, neincapator pentru noua comunitate,
daltuind in stanca un pronaos de 5,5m/4,5m cu intrare spre Nord in naos.
Se sparge zidul despartitor dintre cele doua sfinte altare, din care ia
nastere noua sfanta masa (pe care se slujeste si astazi) si se
construieste o noua catapeteasma, care va fi pictata de Stefan zugravul,
la 06 Iunie 1814. Tot atunci se adauga al doilea hram bisericii, Sf.
Ap. Petru si Pavel. Deasupra bisericii, incastrata in stanca este crucea
de piatra de la 1700 iar in fata ei este paraclisul+clopotnita de la
1890. Mai jos de paraclis este o lespede de piatra despre care se crede
ca ar fi fost jertfelnic dac. De asemenea, sunt presupuneri, ca in
stanga Raului Doamnei, pe Plaiul de Mijloc sar afla ruinele castelului
lui Voicu Corvin, fiul lui Serb si tatal legendarului Iancu Corvin de
Hunedoara, cel care avea sa pastreze pentru totdeauna blazonul corbului,
tranformandul intr-un semn al regilor.
O cronica ungureasca, a lui
Bonfini, dupa ce afirma ca Iancu Corvinul Valahul este unul dintre marii
eroi ai crestinatatii, vorbeste despre locul nasterii sale, despre
plaiul numit al oii, cea mai frumoasa vale din Valachia Transalpina,
unde Corvinii isi aveau obarsia. Inspirat din folclorul local,
scriitorul Alexanru Odobescu cercetator pasionat si avizat al
antichitatilor zonale consemna, intr-un raport din anul 1861, prezenta,
la inceputul veacului XVII, a unei ostiri in preajma monumentului: La
satul Corbi este o bisericuta sapata in stanca, unde se zice ca s-au
adunat ramasitele ostirii lui Mihai Viteazul, dupa uciderea de la Turda.
In ultimul timp, in biserca se slujea rar, o data pe an, de Sf. Ap.
Petru si Pavel, praznic care a fost preluat in mod eronat de evlavia
localnicilor ca unic hram al bisericii. Hramul monastirii de la
intemeierea ei a fost Adormirea Maicii Domnului, asa cum apare si in
toate documentele ulterioare. Mutarea lui de la 15 August la 29 Iunie
poate fi legata de hramul pe care il avea biserica jinarilor din satul
natal, ori legata de numele vv Neagoe care prin documentul de la 17
Iunie 1517 face o donatie anuala monastirii de 700 aspri.
Dupa trecerea
la cele vesnice a noului ctitor, voevodul Neagoe Basarab, s-a preluat si
s-a perpetuat traditia ca de 29 Iunie sa se faca parastasul ctitorului
asa cum el insusi a cerut in actul de la 1517, ca dupa moartea lui sa i
se faca parastas o data in an, in orice zi. Si pentru ca de 29 Iunie
mergeau calugarii sa ia dania anuala a domnitorului, s-a mentinut
aceasta zi si ca pomenire dupa moartea lui. Si, cu timpul,
nemaislujindu-se in biserca decat la 29 Iunie, pentru traditia
parastasului, s-a adoptat, probabil, acest praznic si ca hram al
bisericii.
Astazi, la Corbii de Piatra, prin purtarea de grija a Prea
Sfintiei Sale P.S Calinic Argesanul, de la 23 martie 2003 s-a
reinnodat firul vietii monahale intrerupt acum mai bine de 200 de ani,
scopul acestui demers fiind acela de a demara lucrarile pentru
construirea unui complex chinovial alcatuit din corp de chilii, paraclis
si cladiri anexe, precum si pentru inceperea operei de restaurare a
picturii, lucrari prin care vestitul locas de cult sa-si recapete, pe
cit va fi cu putinta, stralucirea de odinioara.
film Corbii de Piatra
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu