Obiecte sculptate, icoane pictate si un cuvant de folos

Se afișează postările cu eticheta VIATA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta VIATA. Afișați toate postările

5 sept. 2011

Exmiliardarul ce a dat viata de lux pe viata la ferma



In perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de munca pentru 2.500 de persoane. In prezent, acestia mai sunt doar in numar de doi, ambii muncitori, care il invata pe Sterligov cum sa faca lucruri precum constructia de ziduri sau repararea de garduri.
Dupa o viata traita in cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov si sotia sa si-au schimbat perspectivele asupra vietii si au decis sa-si vanda proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertatii din New York, birourile de pe Wall Street si din Londra, casa din Elvetia, castelul din Franta si apartamentul din Piata Rosie din Moscova pentru a se muta la tara.
Sterligov si-a vandut averea la licitatie dupa ce s-a ales praful de ambitiile sale politice, care incepusera cu o campanie pentru functia de guvernator al Siberiei si au fost urmate de candidaturile pentru primaria Moscovei si in final pentru presedentia Rusiei.
“Mi-am dorit sa schimb viata oamenilor din Rusia in bine...Mi-am dorit sa aduc o noua viziune acestei tari, pentru a crea o viata mai buna. Dar nu am reusit, si am ajuns sa imi dau seama ca, chiar daca nu voi putea fi alaturi de tara mea in acest mod, familia mea inca are nevoie de mine - si am putut face schimbari la acest nivel.”

A ajuns sa acumuleze datorii uriase din pricina costurilor campaniilor sale electorale, asa ca si-a vandut casa din Moscova, toate proprietatile si actiunile, si si-a platit datoriile, iar mai apoi, dupa o calatorie in padure, si-a construit o casa cu banii care ii mai ramasesera dupa ce totul fusese vandut.
“In astfel de situatii urgente, nu este timp de discutii - atunci capul familiei, barbatul, trebuie sa ia toate deciziile...A fost greu pentru sotia mea, care nu era obisnuita cu viata la tara, ci mai degraba cu viata de milionar. Acum este recunoscatoare, deoarece copiii nostrii duc o viata normala, o viata reala. Familia mea este fara indoiala mai fericita.”
Altfel spus, eliberat de boala materialismului si de traiul imbacsit intr-o mare capitala a lumii, Sterligov a gasit adevarata fericire, fericirea fara bani.



Dupa cum marturiseste programului BBC World Service's Outlook: "Viata mea nu a fost niciodata mai buna - inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta. Am reusit sa gasim fericire ca si familie - si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, ividie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta...Nici intr-un milion de ani nu mi-as dori sa redevin om de afaceri si sa fiu inconjurat de acele lucruri care definesc un om de afaceri de succes: case in Rublyovka, yachturi si masini Bentley. Sunt fericit cu pacea pe care am gasit-o la tara, alaturi de sotia, copiii si oile mele”.
Pentru a se adapta noii vieti, sotia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe si hainele de marca cu fustele lungi si basmaua, precum taranii din romanele lui Tolstoi. Sotii Sterligov si cei patru copii au ales ca resedinta o casa umila, fara electricitate, aflata la 15 kilometri departare de orice alta locuinta. Alyona a nascut cel de-al cincilea copil al familiei in noua locuinta, fiind asistata la nastere de sotul sau.



In momentul de fata, familia Sterligov detine doar doua locuinte, una de iarna si alta de vara, aflate la o distanta de aproximativ 20 de kilometri una de cealalta. Dupa ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentand vechiul stil de viata si refuza sa se uite la televizor sau sa foloseasca Internetul.
“Nu are rost sa pierdem timpul copiilor nostri utilizand aceste mecanisme de spalare de creier. Mai bine ne asezam la masa si vorbim despre carti decat sa ne uitam la mizeriile de la televizor...Ce sunt acum? Doar un taran oarecare. Un crescator de animale. Nu cred ca Putin se mai teme acum de mine”
, a conchis fostul oligarh.
Parintii nu au dorit sa-si dea copiii la scoala, acestia fiind instruiti de un institutor, in timp ce cea mai mare fata invata la Universitatea din Moscova. Familia este foarte credincioasa, respectand obiceiurile religiei ortodoxe. Cu toate ca s-a retras complet din lumea afacerilor, Sterligov a mai primit amenintari, iar prima lor cabana a fost incendiata, in timp ce cainele a fost otravit. Casa de iarna are doar doua dormitoare si a fost dotata cu un sistem electric pentru a permite functionarea unei masini de spalat si pentru iluminat. Sterligov si familia sa nu-si doreste sa se intoarca la viata de dinainte.



Este un nationalist convins si a devenit profund religios acum 10 ani - desi nu vrea sa vorbeasca despre acest lucru, descriindu-l ca fiind “prea personal”.
“Nu mi-a mai ramas nici un ban - tot ceea ce am sunt banii din buzunar. Si mai am niste gaste, vite, un berbec si mai nou, niste curcani. Avem aproape tot ceea ce ne trebuie. Nu mai trebuie sa cumpar decat zahar, sare, ceai si ocazional paine, atunci cand suntem suficient de lenesi pentru a nu ne macina propria faina....
Viata mea nu a fost niciodata mai buna - inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta...Puii de curcan tocmai au iesit de sub closca - aceasta este o stire interesanta pentru noi in momentul de fata. Am reusit sa gasim fericire ca si familie - si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, ividie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta.”, a declarat el programului BBC World Service’s Outlook.



Sterligov traieste acum intr-o casa mica, pe care o descrie ca fiind “o soba ruseasca, cateva ferestre, pereti si un tavan”. Are doua tractoare, un boldozer si o Toyota veche, desi pe timp de iarna la ferma se poate ajunge doar cu o caruta tarasa de cai. Ce mai apropiata casa se afla la 11 km distanta. Nu are electricitate si acum incearca sa se descotoroseasca si de telefonul mobil.
Despre acest exemplu viu pentru toti bogatasii, consumeristii si materialistii din lume, a scris la 5 decembrie 2008 si Nataliya Vasilyeva pentru Associated Press, intr-un articol intitulat "Ex-capitalist trades luxury for farm life".


In timp ce averile oligarhilor rusi se diminueaza vizibil din cauza crizei financiare, un barbat, care a facut parte dintre acestia, le ofera un sfat surprinzator: numai credulii mai cred ca banii aduc fericirea, iar o viata bine traita nu are nimic de-a face cu “ochiul dracului”, scrie Daily Mail, in pagina electronica.
German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de dupa caderea URSS si-a abandonat in 2005 averea pentru a trai ca un taran intr-o parte indepartata a Rusiei, fiind dovada ca se poate gasi fericirea. S-a bucurat de o avere impresionanta, a trait in vile somptuoase, a avut yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a ales sa traiasca in mijlocul salbaticiei.
“Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni si am suficiente resurse pentru a supravietui”.
La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii si in scurt timp, profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar, cu birouri in Londra si New York, si a devenit milionar.
In timp ce Sterligov isi facea un nume in domeniul afacerilor, amenintarile incepeau sa se intensifice, iar el si sotia sa traiau in permanenta cu frica de a nu fi rapiti, brutalizati sau chiar omorati. "In primii doi ani de relatie ne-am mutat de 23 de ori. El ma suna si-mi spunea: «Impacheteaza, iar ne mutam». In cercurile in care sotul meu activa aveau loc multe crime", isi aminteste Alyona. Tocmai din aceasta cauza, nu este de mirare ca oligarhii rusi angajeaza o armata de gardieni care sa-i protejeze. Alyona, a carei familie era apropiata cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urat dintotdeauna sa aiba servitori. "Nu-mi doream straini in casa mea. Dar intotdeauna era o exceptie: bodyguarzii inarmati. Dupa ce ne-am mutat in Moscova, dupa o perioada petrecuta in Mayfair- Londra, am realizat ca acestia erau indispensabili. Eram foarte bogati intr-o tara in care majoritatea oamenilor nu erau avuti, iar oamenii de afaceri erau tintele favorite ale rapitorilor pentru a se rafui cu aceasta situatie. Era ingrozitor. Intotdeauna aveam cel putin doua garzi de corp cu mine, dar odata numarul acestora a ajuns la 60 pentru a ma supraveghea atat pe mine, cat si pe copiii mei", a continuat aceasta, in timp ce sotul sau a dat afirmativ din cap. "Eram ca pasarile intr-o cusca aurie. Fiind foarte bogati, traiam intr-o sclavie, din care, din fericire, am scapat", a completat German. Pentru a scapa de amenintari, in era presedintiei lui Boris Eltin, multe cupluri bogate declarau ca s-au despartit si se afisau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atentia de la familia adevarata. "Se prefacea ca nu mai suntem importanti pentru el si asa prevenea sa devenim tintele rivalilor sau a rapitorilor", a confirmat Alyona. Un factor important in decizia lor de a-si schimba stilul de viata l-a constituit infrangerea lui German in alegerile prezidentiale din 2004, cand invingator a iesit actualul premier rus Vladimir Putin. "A venit acasa, si-a aruncat jacheta si a spus: «Nu mai pot face nimic aici. Hai sa plecam si sa incepem o noua viata»", isi aminteste Alyona, care a fost ceruta in casatorie la doar trei minute dupa ce s-au cunoscut. Au ales ca locatie o zona impadurita, aflata la 60 de kilometri departare de Moscova, o zona lipsita de luxul cu care s-au obisnuit, dar pe care nu il regreta.

19 iul. 2011

Parintele Arsenie a plecat la Domnul

Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria - Techirghiol a trecut astăzi, 19 iulie, la Domnul, informează Radio TRINITAS.

El s-a stins din viaţă în urmă cu mai puţin de o oră în sânul obştii monahale căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani. Părintele suferea de mai mult timp de o serie de probleme cardiace şi renale, pentru care a şi fost internat de mai multe ori în decursul acestui an la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976 a ajuns la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol.


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bparintele_arsenie_papacioc_a_trecut_la_domnulb_4967.html

Primul vis cu tatăl sau, după ce a murit

Primul vis cu tatăl meu, Dumitru Misailescu Panu (foto), după ce a murit în dimineaţa de 4 iulie 2011
DSCN0775 1024x768  Marturia incredibila a unui prieten: Primul vis cu tatal meu
 
       La privegherea tatălui meu au venit mai multe rude, seara trebuind sa dormim câte 3 in pat şi să punem scaune lângă pat ca să ne întindem picioarele pe ele.

          Eu am dormit în sufragerie cu logodnica mea Andreea, şi cu mătuşa Adi. În dormitor au dormit mama mea Eugenia, bunica mea Maria şi mătuşa Ileana.
Dis de dimineaţă mama, Ileana şi Adi au plecat la cumpărături pentru pomana de înmormântare. Am rămas acasă doar eu, Andreea şi bunica mea. Dormeam buştean şi nu le-am auzit că pleacă.
           Andreea a fost mai hărnicuţă decât mine şi s-a trezit prima. Când s-a ridicat din pat, m-a rugat şi pe mine să mă trezesc, dar eu am ridicat capul înspre ea şi i-am spus că vreau să mai dorm puţin. Apoi am lăsat din nou capul pe pernă. Andreea s-a dus undeva şi nu o mai vedeam de scaune (scaunele aveau spătar înalt).
Apoi exact în scena aceea, totul era la fel, aceeaşi luminozitate a soarelui, scaunele arătau identic, încât nu mi-am dat seama că visez. Pur şi simplu s-a continuat scena de când s-a ridicat Andreea, imediat şi cursiv.
A intrat tata pe uşă şi s-a aşezat pe un scaun lângă pat.
Mă privea cu atâta dragoste… Ochii îi luceau ca două diamante. Arăta foarte senin la faţă, tânăr şi răspândea pace. Nu mai arăta deloc îmbătrânit, alb în cap, cu părul aproape complet căzut, tras la faţă şi suferind, aşa cum arăta în ultima perioada de dinainte să moară, când era chinuit de cancer.
S-a uitat cu enorm de multă dragoste la mine încât efectiv m-am topit şi mi-a spus calm, cald şi blând:
- Hai, trezeşte-te, ca să îţi pui hainele de doliu!
(Tata murise cu o zi înainte, pe 3 iulie la ora 4:30 AM şi după dorinţa sa urma să fie înmormântat la mânăstirea Cozia. Trupul său fusese adus în bolniţa mânăstirii Cozia în aceeaşi zi, adică pe 3 iulie, şi eu fusesem acolo lângă sicriul său până seara târziu. Apoi am venit acasă şi pe 4 iulie dimineaţa am avut acest vis. )
Eu în vis ştiam că tatăl meu Dumitru murise şi că trupul lui era la Cozia, dar în acelaşi timp era aici viu lângă mine şi eu nu ştiam că visez. Totul era atât de real!
Aşa că i-am răspuns cu naivitate:
- De ce sa îmi mai iau hainele de doliu? Tu eşti aici! Te-ai făcut bine!
(Eu îmi dorisem enorm ca tatăl meu sa se facă bine şi mă rugasem foarte mult in ultimele luni ca el sa se vindece de cancer şi sa nu moară.)
El s-a uitat cald la mine, mi-a surâs, şi a dat uşor din cap în sens ca:
„înţelegi tu…”. Atunci şi eu am surâs.
(Andreea care era în timpul acela în cameră m-a văzut că am surâs o dată în somn. Mi-a spus asta după ce m-am trezit. Ei nu îi venea să creadă că surâd aşa, după ce a văzut cât suferisem cu o zi înainte la moartea tatălui meu.)
În timp ce surâdeam şi mă uitam în ochii tatălui meu care luceau plini de dragoste şi la faţa sa caldă şi luminoasă, am înţeles în duh totul. Am simţit pace în inima mea.
Aşa că următoarea mea întrebare care mi-a izvorât din suflet a fost:
- Cum este acolo?
Tata mi-a răspuns:
- M-am întâlnit cu un înger.
Plin de curiozitate l-am întrebat:
- Cum arată îngerul? Cam cum e pictat în icoane?
El mi-a răspuns:
- E mult mai mult decât atât.
Apoi mi-a mai spus câteva lucruri despre înger încercând sa îmi explice cam cum arată. După ce m-am trezit am uitat ce mi-a spus exact. Ţin minte doar că în vis m-am uitat foarte nedumerit la el pentru că nu înţelegeam noţiunile pe care mi le explica şi nu mi-a vorbit foarte mult despre cum arăta îngerul. După aceea mi-a spus:
- Lucrurile astea chiar nu se pot explica în cuvinte.
Apoi a adăugat:
- M-am plâns îngerului că ăştia din Uniunea Europeana, masonii, trădătorii, încearcă să distrugă ţara noastră România, credinţa ortodoxă şi vor să distrugă omul liber.
(Deci el se ruga pentru neamul nostru românesc şi îi cerea îngerului ajutorul.)
După aceea tatăl meu a adăugat:
- Să ştii că îngerul mi-a dat un fel de telefon mobil, dar nu este ca ale voastre. Are cu totul alt principiu de funcţionare şi are acoperire sub pământ şi peste tot. Eu am acces la toate reţelele voastre dar voi nu aveţi acces aici în reţeaua mea. Eu vă pot suna oricând pe voi dar voi nu mă puteţi suna pe mine.
(Tatăl meu a fost un mare inventator şi a fost foarte pasionat de tehnică. El avea un fel aparte de a gesticula şi o mimica a lui, atunci când încerca să îţi explice despre o nouă tehnologie foarte performantă, chiar şi vocea era aparte. Exact la fel a vorbit şi în vis despre „mobilul” pe care i-l dăruise îngerul.
Cu alte cuvinte am înţeles că tata a folosit aproximări şi referiri la lucruri din lumea materială, ca să mă facă să înţeleg un lucru duhovnicesc, şi anume că de acolo el ne poate vedea şi auzi pe noi, dar noi nu îl putem vedea pe el.)
Visul s-a încheiat atunci când am clipit în vis şi când am deschis ochii după ce am clipit, el nu mai era pe scaun. Chiar nu înţelegeam de ce nu mai era acolo. După câteva secunde am înţeles că mi se arătase în vis.
Dumnezeu să îl ierte şi sa îl odihnească în pace!
Dan Misailescu Panu
5 iulie 2011, ora 00:50
Tata a scris nişte fraze pe care vreau sa le adaug aici.
Aşa le-a scris şi el cu roşu, galben şi albastru:
DUMNEZEU NĂDEJDEA ROMÂNILOR
Ortodoxia lumina iubirii
Tăria puterea credinţei
În naivitatea ei, inima românului nu poate fi niciodată înşelată.
Dumitru Misailescu Panu
 
sursa :   
http://foaienationala.ro

14 ian. 2011

Marile raspunderi ale vietii


           E o raspundere in viata nu numai a celor mari, dar si a celor mici, in cercul restrans al chemarilor. Nimeni nu e lipsit de o responsabilitate a vietii, fie numai pentru a lui proprie ori si a altora, ori a societatii si a institutiei in care traieste. Nu numai barbatii, dar si femeile, nu numai cei in varsta, dar si tinerii pana si copiii. Intreaga omenire, ca si fiecare individ, in complexul vietii, are o raspundere inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, fie ca sef de Stat ori de institutie, ori ca parinte de familie, ori chiar ca persoana singurita a propriei sale vieti.
              Inca de la inceputul omenirii, Dumnezeu a tras la raspundere pentru cele ce au facut, pe Adam si Eva, si pe Cain, ucigasul fratelui sau Abel. "Unde este Abel, fratele tau?" - intreaba Dumnezeu. Cain socotea ca nu are a da seama nimanui de cele ce a facut, dar Creatorul a toate ii spune: "Ce-ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant”. Cain credea ca, prin fuga de la locul crimei, se va indeparta de responsabilitate, ca si parintii lui, prin ascundere pentru neascultare, dar pe toti Dumnezeu ii afla acolo unde sunt, cerandu-le socoteala de cele ce au facut.
          Intr-adevar, de-a lungul istoriei omenirii de oricand si de oriunde, vedem ca flacareaza aceasta responsabilitate, cand fiecare e intrebat de soarta pe care a creat-o fratelui sau, ori de cele cu privire la cele ce si-a facut lui insusi. Prin ceata de lacrimi, si unii si altii se vad vinovati si sunt invinuiti de lipsa de responsabilitate de care au dat dovada.
          Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu, luand fiinta omeneasca ca Fiu al Omului, chemand la apostolatul mantuirii pe cei 12 Apostoli, isi da seama de ei inaintea Parintelui Ceresc: "Pe cei ce Mi-i-ai dat, i-am pastrat si i-am pazit si n-a pierit nici unul din ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura" (Ioan 17:12). Oare noi vom putea raspunde la fel? "Pe nimeni nu am pierdut, pe aceia pe care mi-i-ai dat mie, decat pe 'fiul piericiunii' ", care el insusi pe sine s-a facut fiu al satanei! Si iarasi, am facut noi oare dupa pilda Mantuitorului ca sa oferim tuturor, chiar si celui rau, toata jertfa iubirii noastre? Iata, prin firea lui, Iuda era lacom de bani si Domnul Hristos i-a dat sa poarte punga comunitatii Apostolilor, ca doar sa se indestuleze de ei si sa nu pofteasca si pe cei 30 de arginti. Apoi Domnul Hristos stia ca Iuda ravnea gloria desarta a acestei vieti, de aceea i-a dat si lui, cand i-a trimis pe Apostoli intr-o restransa misiune, ca si el sa savarseasca minuni, dar nici prin aceasta nu a cunoscut ca Invatatorul sau e Dumnezeu, ci L-a vandut ca pe un Om ucigasilor...
                Iata, pe noi toti, Dumnezeu ne-a inzestrat cu darul unei vieti care ne-a inaltat pana la asemanarea cu El, prin spirit si grai, prin ratiune si suflet, dandu-ne in acelasi timp si un trup regesc care se misca cu majestate, apoi ne-a pus la indemana bogatiile pamantului si ale vazduhului. Ce nu ne-a dat ca sa fim fii demni ai lui Dumnezeu si ai eternitatii, iata ca prin jertfa Sa ne-a oferit si mantuirea pentru gresalele ce am savarsit!
            Oare noi suntem constienti de toate acestea, oare noi nu ne dam seama ca pentru toate cele ce am primit va trebui sa dam socoteala? Oare nu cumva noi adesea ingropam talantul vietii noastre? Oare nu cumva nimicim adesea puterea creatoare a fiintei noastre prin abuzuri si droguri, apucand pe gresite si intunecate cai, care duc la pierzare? Psihologii zilelor noastre au ajuns sa constate ca cei mai multi oameni nu folosesc tot potentialul de creatie si salvare cu care suntem inzestrati. Oare prin aceasta ne dam noi seama ca atragem asupra noastra osanda Dumne­zeiescului cuvant: "Sluga lenesa si vicleana", de ce in viata nu ai cautat sa implinesti indemnul facut tie de Domnul nostru Iisus Hristos: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este".
                  Deseori noi, ca iresponsabili, am ales "calea cea larga" care duce la tot felul de pierzare pentru noi insine, pentru familia noastra, pentru societatea in care traim, ori pentru institutia pe care o conducem. Si atunci, cu amar si cu plangere ajungem sa vedem chiar acum in timpul vietii noastre dezastrul tuturor suferintelor si lipsurilor in care ne aflam, dar ceva mai mult, vom avea a da seama de toate acestea la Judecata cea de pe urma, cand Dumnezeu ne va spune fiecaruia in parte: "Stiu faptele tale, ca ai avut nume si ca ai trait, dar esti mort" (Apoc. 3:1). O, ce tanguire si plangere va fi atunci, ca nu ne-am implinit cum se cuvine raspunderea pe care am avut-o in viata, nici fata de noi insine, nici fata de aproapele, nici fata de Parintele Cel Vesnic al vietii noastre! Intr-adevar, pentru fiecare viata e o mare responsabilitate!
Pr. Dr. Vasile Vasilache
(din volumul "De la Antim la Pocrov –marturii si marturisiri”)

ICOANELE ORTODOXE


Constatand cu tristete ca din ce in ce mai mult in pangarele bisericilor si implicit in casele crestinilor au inceput sa apara tot felul de icoane din plastic , ingerasi , candele , cruciulite si metanii de un prost gust infiorator si cu totul straine de duhul autentic ortodox , am luat hotararea de a realiza acest site prin care sa facilitam accesul oricarui crestin la obiecte autentice si la preturi de producator.


Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu

Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfanta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
  • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de mustul cărnii(Sf. Diadoh al Foticeii)
  • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
  • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
Iubiti frati, icoana reprezinta bunul cel mai de pret din casa crestinului. De mici copii ne-a vegheat, si in prezenta ei ne simtim mai aproape de Dumnezeu, fiind pentru noi o poarta catre cer.
Truda mesterului iconar este nepretuita.Nu oricine are acest mare talant si mai ales nu se poate picta oricum, si de catre oricine o icoana. Pictura este o rugaciune continua cu post si suflet curat.
Desi pot parea scumpe , ganditi-va ca pentru o singura icoana, este nevoie de cel putin cateva zile de munca, la care se adauga pretul materialor de foarte buna calitate. Icoanele au preturile stabilite in functie de complexitatea scenei reprezentate si a dimensiunii acesteia.Poate constitui un deosebit cadou pentru o persoana draga, ce dainuie in timp zeci, poate chiar sute de ani.