15 iun. 2011

Apocalipsa NASA

      Iata ca nu doar pastori ca Harold Camping pun pe jar credulii amenintandu-i cu apocalipsa. Catastrofita apocaliptica a iesit demult din zona hollywoodiana (unde s-a materializat in nenumarate filme ce au culminat cu celebrul 2012 si a celebrilor pastori experti in avansarea de date ale sfarsitului lumii (evident, toate contrazise de realitate) pentru a deveni chiar… mesaj al unor institutii publice.
      Nu demult am avut ocazia sa tratam despre mesajul Apocalipsa Zombi pe care o institutie cheie in SUA (Centrul american pentru Preventia si Controlul Dezastrelor) l-a emis pe piata groazei. De aceasta data mesajul apocaliptic vine chiar din partea NASA, al carei administrator s-a gandit ca e momentul sa ceara, intr-un material video (vezi mai sus) de pe siteul institutiei, propriilor angajati sa isi pregateasca familiile pentru eventualitatea unui dezastru.
      Dar nu doar NASA are astfel de preocupari. Insasi administratia prezidentiala SUA s-a gandit ca este bine sa se echipeze cu un super-avion capabil sa poarte presedintele tarii in siguranta in cazul in care s-ar declansa un razboi nuclear. Apocalipsa Zombi, dezastrul NASA si razboiul nuclear, iata asadar trei mesaje propagate aproape in stil viral de institutii publice americane (dintre cele mai importante) si duse mai departe de industria mediatica.
      Cum CDC, NASA si Casa Alba au alte interese decat obtinerea unui “trafic greu” pe pagina de net, se pune intrebarea DE CE aceasta abundenta de mesaje apocaliptice? Ni se pregateste ceva? Sau, mai degraba, suntem testati, suntem “pregatiti” pentru ceva? Cert este ca aceste mesaje arata si atractia pe care mesajele apocaliptice o au pentru marele public. Daca pe vremea lui Noe oamenii radeau de acesta cand isi pregatea Arca, acum se pare ca strategia diavolului s-a diversificat: nu se limiteaza doar la cei care nu cred ca vine sfarsitul, ci se ocupa si de cei care sunt usor impresionabili, pentru a le amplifica panica si a le ridica nivelul de adrenalina, determinandu-i sa isi puna provizii deoparte, sa faca o revolutie, sa se rupa de societate, sa renunte la tot ce au, sa scape cu viata din dezastrul apocaliptic.        
        Acestor impresionabili cauta sa le dea senzatia ca daca vor asculta orbeste de vocea care, in ciuda mesajelor apocaliptice emise, le transmite aproape hipnotic o falsa siguranta de sine si un confort psihologic cautat cu disperare in vremuri de criza, cumva, poate, vor avea sansa de a privi din afara evenimentele decisive pentru lume care vor veni in curand. Ca si cum s-ar uita la un film de groaza (de data asta unul live, de tip  ‘reality show’)... la ceva care li se intampla numai altora…
Acum se vede treaba ca diavolul nu mai vrea doar sa nege ca ar putea veni sfarsitul lumii, ci vrea sa isi regizeze el propria apocalipsa. Adica sa-i determine pe oameni sa se preocupe intens de false solutii pentru sfarsitul care, negresit, va veni oricum peste noi. Insa nu asa cum isi imagineaza scenaristii apocalipsei de internet, apocalipsei mediatice, ci asa cum scrie in Sfanta Scriptura si cum ne-a lasat Biserica cuvant.

         Cumva, totul miroase a fi o uriasa diversiune menita sa abata atentia omului de la singurul lucru care trebuie si de a-l determina sa caute sa-si scape viata, pierzandu-si sufletul. O strategie menita sa il determine sa astepte sfarsitul din directia nepotrivita, cu starea de spirit nepotrivita si, in esenta, total nepregatit pentru evenimentele real-apocaliptice care vor veni peste noi. Si pentru propriul sfarsit, pana la urma, care poate sa fie oricand.
Cum scriam si aici:
( …) La puterea imensa si reala pe care o dispun, mai ales asupra circulatiei informatiei (si, prin excelenta, asupra internetului ca mediu predilect de circulatie), este de la sine inteles ca au avut si un interes strategic in “a da drumul la supapa”, in a alimenta chiar aceasta tendinta, extrem de “manoasa”, a unor mase largi de a detine un “acces” facil la “secretele cele mai secrete” ale scenariilor de conducere si de distrugere a lumii. Fiindca nu este exclus ca tocmai sub aceasta noua “perdea de fum” cat mai intinsa cu putinta, prin galagia si revolta starnite, intretinute si dirijate atent catre paroxism, sa se poata camufla si mai bine adevaratele pericole sau… sa dea nastere unor “efecte secundare” mult mai profitabile pe termen lung pentru strategii sinistri ai mersului planetei…. Dar toate cu ingaduinta lui Dumnezeu!
Un scop perfid al acestor scurgeri poate fi si cel de natura psihologica, iar aici este capcana in care foarte multi dintre noi putem cadea, chiar fiind manati de cele mai bune intentii. Se contureaza – si ne referim aici la zona de critica si opozitie fata de “sistemul” globalizant - un anumit tip de climat psiho-social in care oamenii sunt formati, practic, in asa fel incat sa fie tinuti intr-un continuu suspans, intr-o stare de tensiune si agitatie, cu adrenalina ridicata, pentru ca si aceasta dispozitie este una DE ASTEPTARE, dar nu este asteptarea cea vie si sanatoasa, eshatologica, a lui Hristos, ci ajunge sa fie o tanjire, o complacere sau o adictie morbida in toata regula dupa “evenimente apocaliptice”. Asistam, practic, la o substituire inconstienta a trezviei si a privegherii duhovnicesti cerute de Hristos pentru “asteptarea Mirelui” cu alarma si surescitarea psihologica, stare ale carei roade duhovnicesti predispun sufletul mult mai degraba catre primirea celui care va veni ca fals Mesia.
      Sa tinem seama de cele scrise intr-o prorocie a Sfantului Nil Athonitul:
Hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura.
          De aici, pe langa criza tot mai acuta de ordin social, provine si “efectul” atitudinilor “revolutionare”, ale caror “seminte” sunt aruncate astazi pretutindeni si in toate felurile, prin aţâţarea, alimentarea si mentinerea oamenilor intr-o stare de tulburare totala, de agitatie sterila si de dependenta bolnavicioasa de toti acei “stimuli informationali” care ii obisnuiesc cu “informatii soc de culise”, cu “senzatii tari” si “demascari” - in realitate total inutile pentru viata si pentru mantuirea lor - trezind insa… porniri de revolta nestavilita, dorinta de protest continuu, suspiciunea, ura, impulsul spre razbunare. Nu numai in ceea ce priveste ordinea statala, internationala, bancara, corporatista, etc., ci si in ceea ce priveste autoritatea Bisericii, prin minarea reperelor ei de incredere, de stabilitate si echilibru.


sursa: 
www.razbointrucuvant.ro

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ICOANELE ORTODOXE


Constatand cu tristete ca din ce in ce mai mult in pangarele bisericilor si implicit in casele crestinilor au inceput sa apara tot felul de icoane din plastic , ingerasi , candele , cruciulite si metanii de un prost gust infiorator si cu totul straine de duhul autentic ortodox , am luat hotararea de a realiza acest site prin care sa facilitam accesul oricarui crestin la obiecte autentice si la preturi de producator.


Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu

Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfanta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
  • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de mustul cărnii(Sf. Diadoh al Foticeii)
  • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
  • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
Iubiti frati, icoana reprezinta bunul cel mai de pret din casa crestinului. De mici copii ne-a vegheat, si in prezenta ei ne simtim mai aproape de Dumnezeu, fiind pentru noi o poarta catre cer.
Truda mesterului iconar este nepretuita.Nu oricine are acest mare talant si mai ales nu se poate picta oricum, si de catre oricine o icoana. Pictura este o rugaciune continua cu post si suflet curat.
Desi pot parea scumpe , ganditi-va ca pentru o singura icoana, este nevoie de cel putin cateva zile de munca, la care se adauga pretul materialor de foarte buna calitate. Icoanele au preturile stabilite in functie de complexitatea scenei reprezentate si a dimensiunii acesteia.Poate constitui un deosebit cadou pentru o persoana draga, ce dainuie in timp zeci, poate chiar sute de ani.