Ce serviciu poate avea o femeie inginer cu master in robotica? femeie de serviciu normal...

          A terminat masterul acum trei ani. Ca femeie de serviciu, lucrează de peste un deceniu. După şapte ani de facultate, Viorica Paşcalău s-a resemnat în a face curăţenie la Facultatea de Muzică din Timişoara. Iniţial şef de cantină, femeia a acceptat să fie îngrijitoare, pentru a nu rămâne şomeră.

         Una din cele mai educate femei de serviciu face curat la Facultatea de Muzică din Timişoara. Viorica Paşcalău are diplomă de inginer şi master în sisteme robotice. Pentru slujba pe care o are, anii de cursuri şi laboratoare sunt însă inutili.

Click pe poze pentru a vedea DIPLOMELE femeii!
A acceptat jobul, temporar
În 1985, după ce a absolvit Liceul Economic, cu specializare în alimentaţie publică. Atunci, s-a angajat la Universitatea Politehnica, pe post de cofetar-patiser, la cantina unităţii. „Puteam să mă duc la restaurante, dar se pleca toată vara la mare, iar eu eram proaspăt măritată. Aşa am ales un post stabil", îşi aminteşte Viorica. Cu suişuri şi coborâşuri în profesie, femeia a ajuns administrator la cantina de la UVT. „În 1999, s-a desfiinţat cantina iar postul meu nu mai exista. Mi s-a propus să trec pe postul de îngrijitoare, cu promisiunea că se va înfiinţa o cantină la căminul de la Facultatea de Drept. Nu am vrut să mă duc iar la privat şi nici nu îmi permiteam să rămân şomeră. Am acceptat", povesteşte Viorica. După ce a absolvit facultatea cu media 8, femeia şi-a continuat studiile cu ciclul masteral. A ales "Sisteme Robotice cu Inteligenţă Artificială" şi spune că a fost una dinte cele mai interesante perioade din viaţa ei.

A intrat prima la facultate



Un an mai târziu, femeia şi-a propus să îşi consolideze studiile şi aplicat pentru facultate. „Când am aflat că se poate intra pe dosar şi fără examene, am aplicat la UPT, la Inginerie Managerială Tehnologică. Am intrat prima din an, cu media mea de la Bac", a explicat aceasta.

Între curăţenie şi laboratoare
Timp de cinci ani, femeia ducea o viaţă dublă. La lucru mătura, ştergea praful şi podeaua, în timp ce la facultate învăţa inginera maşinilor tehnice. „M-am descurcat. Laboratoarele, la care prezenţa era obligatorie, se desfăşurau după-masa, după ce terminam serviciul. Atunci lucram la un cabinet psihologic, unde şefii m-au înţeles. Lipseam de la lucru ca să ajung la cursuri şi recuperam orele în week-end sau când aveam timp liber. Învăţam noaptea. Mai citeam şi la serviciu. Cel mai rău era când lipseam de la cursuri. Îmi lua foarte mult să înţeleg materia", îşi aminteşte femeia.

Nu regretă niciun curs

Despre anii studenţiei, Viorica Paşcalău vorbeşte cu drag. „Au fost cei mai frumoşi ani. Am învăţat proiectare pe calculator, am învăţat să programăm roboţi industriali, să îi reparăm. Îmi plăcea", îşi aminteşte femeia. „Nu regret niciun moment din facultate", a conchis Viorica Paşcalău.
Reprofilarea, o luptă cu morile de vânt
Viorica îşi dorea iniţial să ajungă profesoară. Apoi, s-ar fi mulţumit cu orice job de nivelul studiilor ei. „Au fost drăguţi toţi şi mi-au explicat că vor oameni tineri pe care să îi trimită la diverse cursuri de formare prin lume, care să fie disponibili pentru orice. Eu nu am am spiritul de aventurier al unuia de 20 de ani", spune Viorica. „M-am resemnat. Mai am cinci ani şi intru în pensie", a conchis aceasta, senină.


sursa :   

http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Timisoara-femeie_de_serviciu-cu-master-in-robotica-diploma-inginer-Viorica-Pascalau_0_487751718.html?source=yahoo

Read more »

Rugaciunea ne ridica -marturia lui Teo Trandafir

               Dupa trei luni in care s-a aflat la granita dintre viata si moarte, doua operatii extrem de riscante suferite in Austria si un diagnostic infricosator - pancreatita acuta - Teo Trandafir a vorbit in exclusivitate pentru o revista despre framantarile ei, despre temerile si suferinta pe care le-a trait in perioada in care a stat zile in sir pe un pat de spital. Gandul care nu i-a dat pace a fost cel legat de soarta Maiei daca ea se va stinge.

              Vesela si constienta de sansa care i s-a acordat. Asa am redescoperit-o pe Teo Trandafir, in cea de-a douazeci si una zi de cand s-a intors in tara. Recunoaste ca a vazut moartea cu ochii si spune cu tarie ca tot ceea ce a tinut-o in viata a fost fiica sa. "Ma gandeam cine o sa aiba grija de ea, daca ma duc. Este ingrozitor sa stai pironit pe un pat de spital, cu tuburi in tine, cu aparate care piuie la capul tau si sa nu poti scoate o vorba, o silaba, iar in capul tau sa navaleasca o groaza de intrebari. Ma intrebam mereu de ce mi-a dat Dumnezeu copilul acesta, de ce am reusit sa o infiez pe Maia, iar acum ma ia de langa ea. As fi vrut sa il intreb pe Marian (n.r. - cel mai bun prieten al lui Teo) ce zice legea romana in acest caz, cui revine copilul dupa ce voi muri. Ajunge la mama, se intoarce, ce se va intampla cu ea? As fi vrut sa ii zic sa caute un raspuns pe internet, insa nici cand am scapat de tuburi nu am putut vorbi, uitasem cuvinte. 

           De exemplu, cuvantul lighean... mi-au trebuit 24 de ore sa mi-l aduc aminte. Voiam sa cer un lighean sa ma spal, desi mi se facea zilnic igiena. Ziceam in capul meu galeata, nu, vas, nu, nu, nu, dar cum mama ma-sii se zice. Si uite asa imi treceau zilele. Uitasem nume de prieteni, de mari actori", ne-a povestit Teo, recunoscand cu sinceritate ca si acum mai are unele goluri, dar din ce in ce mai putine.
In perioada spitalizarii, ajutata de prieteni, Teo si-a facut de doua ori bagajul sperand ca se va reintoarce in tara. Si tot de atatea ori rezultatele medicale au impiedicat-o. 

            In acel moment, pentru ca nu mai avea practic putere sa spere si sa lupte, Teo a cazut in depresie. "Si atunci mi-am amintit de ziua Maiei si m-am rugat pentru prima oara, in acea perioada, la Dumnezeu.Cred ca vindecarea a venit dupa ce am indraznit sa ii cer acest lucru. Eu nu sunt un credincios insistent. Multumesc si atat, nu cer nimic. Atunci insa i-am cerut sa ma ajute sa ajung la ziua fiicei mele si, dupa, sa faca ce o vrea. Din ziua aceea am fost din ce in ce mai bine, am inceput sa vorbesc, sa imi iasa analizele bine, ba chiar sa vorbesc cu Maia la telefon. Ea dormea cu poza mea pe perna, la Bucuresti, eu cu a ei, in Austria. O singura data m-a vizitat la spital la Elias si de atunci nu am mai strans-o la piept pana m-am intors", povesteste Teo Trandafir.
         Ajunsa in vila sa din Pipera, dupa o perioada de acomodare, Teo a inceput, usor, usor, sa traga de ea, sa se miste prin casa, dorindu-si cu orice pret sa isi refaca puterile cat mai repede. "Este greu. Am pierdut 30 de kilograme si multa masa musculara. Imi este greu sa-mi sustin corpul, sa ma asez si sa ma ridic, ma tin de pereti ca sa invat sa merg. Si nu cobor in garaj pentru ca am doua nefericite de trepte. Am si cazut, pentru ca sunt incapatanata si nu suport sa depind de nimeni. Ma doare tot corpul, dar ma simt bine cu capul... spiritul nu mi-a fost afectat", isi incheie Teo Trandafir destainuirile.

Sursa: www.cancan.ro - 12.05.2011

Read more »

Pildă VIDEO: De ce nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunile....

         NU PUTINI DINTRE NOI NE GANDIM CATEODATA DE CE OARE NU NE SUNT ASCULTATE RUGACIUNILE NOASTRE.
         HAIDETI SA FACEM UN EXERCITIU DE SINCERITATE SI PRIVIND FILMULETUL URMATOR SA NE GANDIM  DACA NU CUMVA SI NOI FACEM PARTE DIN ACEST FILM.

Read more »

Preţul lucrurilor

PILDA ZILEI

       Un om avea un băiat tare leneş. Atât de leneş, că nu făcea nimic toată ziua, dar ştia să ceară bani de la părinţi ca să-şi cumpere lucruri de nimic. Dar, într-o zi, tatăl său a hotărât să-l lecuiască şi, când băiatul a venit iarăşi să-i ceară bani, i-a spus:

- Fiule, eu ţi-aş da banii aceştia, dar mă tem că tu nu ştii să-i preţuieşti. Nu ştii valoarea lor şi îi cheltuieşti fără rost.

- Cum să nu, tată? Ştiu foarte bine că banii se câştigă greu şi nu îi voi mai risipi.

Dar în timp ce băiatul tot încerca să-şi convingă părintele să-i dea bancnota după care îi scăpărau deja ochii, tatăl său a aruncat-o deodată în soba aprinsă. Băiatul a rămas locului, mut de uimire, neînţelegând de ce a făcut tatăl său acest lucru.

- Acum să ştii că eşti pedepsit! a mai spus tatăl. Pleacă din casa mea şi să nu te mai întorci până nu vei fi şi tu în stare să câştigi un ban.

Băiatul nu a mai avut ce face şi s-a dus la brutarul din colţul străzii, rugându-l să-l primească ucenic. O săptămână întreagă a muncit cărând sacii cu făină, frământând coca şi trebăluind prin brutărie. Când se împlini o săptămână, brutarul îi dădu o grămadă de bani.

Fericit nevoie mare, băiatul s-a întors acasă.

- Tată, tată, a strigat el, intrând val-vârtej, am câştigat şi eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt şi doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!

- Bravo fiule, i-a zis tatăl. Ia dă-mi-le şi mie să văd câte sunt...

După ce le cercetă cu luare-aminte, tatăl le aruncă imediat în foc. De data aceasta, băiatul a sărit ca ars, băgându-şi mâinile în flăcări să scoată banii pentru care muncise atât.

- Vezi fiule, de-abia acum ştii valoarea banilor. Şi doar cine le cunoaşte valoarea ştie cu adevărat şi cum să-i cheltuiască, îi mai spuse tatăl cu dragoste.

Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul la viaţă. Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Read more »

Lectia de modestie-actorul Puiu Calinescu

          De multe ori ne uitam la un film si vedem oameni interpretand niste roluluri. Ne facem fara sa vrem o anumita parere despre acei oameni, caci rar se intampla sa-i cunoastem in alte ipostaze decat in cele de actori.

          In spatele lor se ascund lucruri urate , imorale, necrestine, daca este sa privim vietile actorilor mari din strainatate sau chiar de la noi si tindem sa-i catalogam pe toti ca fiind la fel, asa cum nu de putine ori daca un preot ne-a dezamagit sau smintit, spunem ca toti sunt asa.

         Privind interviul urmator realizat de catre doamna Eugenia Voda (sa nu uitam ca este o realizatoare tv cu harul marturisirii adevarului) cu actorul Puiu Calinescu, mi-am dat seama ca modestia sa l-au purtat atat de sus in cariera actoriceasca. Putem sa observam ca modul in care se raporteaza la viata si la nedreptatile ce se intampla zilnic este unul proverbial, desprins parca din paginile Patericului. Cati dintre noi ne multumim cu lucruri marunte ? Oare cati ne gandim sa-i multumim Domnului pentru faptul ca ne-a daruit un chip mai deosebit ca sa nu spunem ,,urat" , si atat de urat incat reusim printr-o singura privire sa starnim rasul celor din jur?

          Dupa cum spun Sfintii Parinti , sa incercam ca si albinele sa alegem nectarul din fiecare experienta de viata a oamenilor pe care ii intalnim, dintr-un gest, dintr-un cuvant, si mai ales sa invatam sa-L vedem pe El in fiecare om pe care-l intalnim.

Read more »

Cum sa ne rugam ?

Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise:

- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde.

Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa:

- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."

Read more »