Obiecte sculptate, icoane pictate si un cuvant de folos

Se afișează postările cu eticheta RUGACIUNE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta RUGACIUNE. Afișați toate postările

15 mai 2011

Rugaciunea ne ridica -marturia lui Teo Trandafir

               Dupa trei luni in care s-a aflat la granita dintre viata si moarte, doua operatii extrem de riscante suferite in Austria si un diagnostic infricosator - pancreatita acuta - Teo Trandafir a vorbit in exclusivitate pentru o revista despre framantarile ei, despre temerile si suferinta pe care le-a trait in perioada in care a stat zile in sir pe un pat de spital. Gandul care nu i-a dat pace a fost cel legat de soarta Maiei daca ea se va stinge.
              Vesela si constienta de sansa care i s-a acordat. Asa am redescoperit-o pe Teo Trandafir, in cea de-a douazeci si una zi de cand s-a intors in tara. Recunoaste ca a vazut moartea cu ochii si spune cu tarie ca tot ceea ce a tinut-o in viata a fost fiica sa. "Ma gandeam cine o sa aiba grija de ea, daca ma duc. Este ingrozitor sa stai pironit pe un pat de spital, cu tuburi in tine, cu aparate care piuie la capul tau si sa nu poti scoate o vorba, o silaba, iar in capul tau sa navaleasca o groaza de intrebari. Ma intrebam mereu de ce mi-a dat Dumnezeu copilul acesta, de ce am reusit sa o infiez pe Maia, iar acum ma ia de langa ea. As fi vrut sa il intreb pe Marian (n.r. - cel mai bun prieten al lui Teo) ce zice legea romana in acest caz, cui revine copilul dupa ce voi muri. Ajunge la mama, se intoarce, ce se va intampla cu ea? As fi vrut sa ii zic sa caute un raspuns pe internet, insa nici cand am scapat de tuburi nu am putut vorbi, uitasem cuvinte. 
           De exemplu, cuvantul lighean... mi-au trebuit 24 de ore sa mi-l aduc aminte. Voiam sa cer un lighean sa ma spal, desi mi se facea zilnic igiena. Ziceam in capul meu galeata, nu, vas, nu, nu, nu, dar cum mama ma-sii se zice. Si uite asa imi treceau zilele. Uitasem nume de prieteni, de mari actori", ne-a povestit Teo, recunoscand cu sinceritate ca si acum mai are unele goluri, dar din ce in ce mai putine.
In perioada spitalizarii, ajutata de prieteni, Teo si-a facut de doua ori bagajul sperand ca se va reintoarce in tara. Si tot de atatea ori rezultatele medicale au impiedicat-o. 
            In acel moment, pentru ca nu mai avea practic putere sa spere si sa lupte, Teo a cazut in depresie. "Si atunci mi-am amintit de ziua Maiei si m-am rugat pentru prima oara, in acea perioada, la Dumnezeu.Cred ca vindecarea a venit dupa ce am indraznit sa ii cer acest lucru. Eu nu sunt un credincios insistent. Multumesc si atat, nu cer nimic. Atunci insa i-am cerut sa ma ajute sa ajung la ziua fiicei mele si, dupa, sa faca ce o vrea. Din ziua aceea am fost din ce in ce mai bine, am inceput sa vorbesc, sa imi iasa analizele bine, ba chiar sa vorbesc cu Maia la telefon. Ea dormea cu poza mea pe perna, la Bucuresti, eu cu a ei, in Austria. O singura data m-a vizitat la spital la Elias si de atunci nu am mai strans-o la piept pana m-am intors", povesteste Teo Trandafir.
         Ajunsa in vila sa din Pipera, dupa o perioada de acomodare, Teo a inceput, usor, usor, sa traga de ea, sa se miste prin casa, dorindu-si cu orice pret sa isi refaca puterile cat mai repede. "Este greu. Am pierdut 30 de kilograme si multa masa musculara. Imi este greu sa-mi sustin corpul, sa ma asez si sa ma ridic, ma tin de pereti ca sa invat sa merg. Si nu cobor in garaj pentru ca am doua nefericite de trepte. Am si cazut, pentru ca sunt incapatanata si nu suport sa depind de nimeni. Ma doare tot corpul, dar ma simt bine cu capul... spiritul nu mi-a fost afectat", isi incheie Teo Trandafir destainuirile.


Sursa: www.cancan.ro - 12.05.2011

7 feb. 2011

Cum sa ne rugam ?

Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise:

- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde.

Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa:

- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."

25 ian. 2011

APEL LA RUGACIUNE !

Cineva are nevoie de ajutorul nostru, si nu oricine. Este vorba de IPS Bartolomeu Anania! Dupa cum stiti, in urma internarii sale la Viena, s-a ajuns la concluzia ca este intr-o stare prea grava pentru a se efectua o interventie chirurgicala, iar medicii clujeni au afirmat ca IPS se afla intr-o stare critica.
Asadar, sa pornim un program de rugaciune pentru IPS Bartolomeu, precum a fost cel pentru Parintele Justin. In urma rugaciunilor facute de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu catre Fiul Ei, Hristos Dumnezeu, starea de sanatate a Parintelui Justin s-a imbunatatit. Speram ca va fi la fel si cu IPS Bartolomeu! Ar fi de mare folos pentru Ortodoxia noastra!
Seara, in intervalul orar 9-12, sa faca fiecare Paraclisul sau Acoperamantul Maicii Domnului, inchinaciuni si metanii dupa putere, iar la final rugaciunea:
Doamne Iis­use Hris­toase, Fiul lui Dum­nezeu, Tu ai spus cu preacin­sti­tele Tale buze: Daca doi din­tre voi se vor invoi pe pamant in priv­inta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschim­bate sunt cuvin­tele Tale, Doamne, fara de mar­gini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.
Pen­tru rugaci­u­nile Preacu­ratei Maicii Tale, ale Sfintilor Romani din inchisori si ale tuturor Sfin­tilor, Bunule, nu trece cu ved­erea rugaci­u­nile robilor Tai, pe care dupa porunca Ta le facem pen­tru IPS Bartolomeu, ci le plineste pe ele, daruindu-i sanatate, man­tuire si indelun­gare de zile.
De asemenea, fiecare sa il pomeneasca la Sf. Liturghie si la Sf. Maslu pe pomelnic, iar fratii care cunosc preoti, sa ii roage sa il pomeneasca la proscomidie.
Nadajduim la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu pentru insanatosirea IPS Batolomeu, spre intarirea Bisericii noastre Ortodoxe.
Doamne ajuta!


ICOANELE ORTODOXE


Constatand cu tristete ca din ce in ce mai mult in pangarele bisericilor si implicit in casele crestinilor au inceput sa apara tot felul de icoane din plastic , ingerasi , candele , cruciulite si metanii de un prost gust infiorator si cu totul straine de duhul autentic ortodox , am luat hotararea de a realiza acest site prin care sa facilitam accesul oricarui crestin la obiecte autentice si la preturi de producator.


Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu

Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfanta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
  • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de mustul cărnii(Sf. Diadoh al Foticeii)
  • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
  • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
Iubiti frati, icoana reprezinta bunul cel mai de pret din casa crestinului. De mici copii ne-a vegheat, si in prezenta ei ne simtim mai aproape de Dumnezeu, fiind pentru noi o poarta catre cer.
Truda mesterului iconar este nepretuita.Nu oricine are acest mare talant si mai ales nu se poate picta oricum, si de catre oricine o icoana. Pictura este o rugaciune continua cu post si suflet curat.
Desi pot parea scumpe , ganditi-va ca pentru o singura icoana, este nevoie de cel putin cateva zile de munca, la care se adauga pretul materialor de foarte buna calitate. Icoanele au preturile stabilite in functie de complexitatea scenei reprezentate si a dimensiunii acesteia.Poate constitui un deosebit cadou pentru o persoana draga, ce dainuie in timp zeci, poate chiar sute de ani.