9 apr. 2011

EXTERMINAREA ROMANILOR-SA MURITI BINE !


   REPORTAJ. Hrăniţi de localnici. Cum au supravieţuit 12 bolnavi, ABANDONAŢI ÎNTR-UN SPITAL DESFIINŢAT

 

                                       citat din ziarul Gandul


               Lăsaţi fără apă, mâncare, căldură şi chiar fără cearşafurile de sub ei, bolnavii au fost ajutaţi de localnici şi de "personalul" voluntar format
dintr-o asistentă medicală şi o asistentă socială
12 bolnavi în stadiu terminal au supravieţuit timp de cinci zile din mila locuitorilor din Pârscov-Buzău, după ce spitalul din localitate a fost desfiinţat pe 1 aprilie Localnicilor li s-au adăugat o asistentă medicală şi o asistentă socială care nu i-au putut abandona pe suferinzi şi i-au îngrijit zi de zi, fără să fie plătite.
             Bolnavii rămăseseră până şi fără cearşafuri sub ei, pentru că trebuia predat inventarul.
           Spitalul din Pârscov avea două secţii, una de îngrijiri paleative şi alta de Medicină Internă, însă a fost închis de Ministerul Sănătăţii, care a refuzat să transfere unitatea în subordinea Spitalului de Neuropsihiatrie de la Săpoca. În momentul închiderii, în spital se aflau 30 de bolnavi cu afecţiuni incurabile. Ultimii 12 dintre ei au fost transferaţi abia în cursul zilei de ieri - unii ajungând în centre pentru bătrâni, iar alţii la Săpoca.
"Am încercat să mai avem grijă de ei pentru că sunt ai nimănui"
           Majoritatea pacienţilor abandonaţi în spital sunt bătrâni, care nu au o familie şi pentru care nu fuseseră găsite încă locuri în alte spitale. Ei au fost hrăniţi zi de zi de localnicii cărora li s-a făcut milă de ei, ştiind că nu au unde să fie trimişi, deocamdată.
         "Astăzi am mâncat nişte sarmale pe care ni le-au adus oamenii de aici din sat, sunt oameni cu suflet mare", mărturisea luni unul dintre pacienţii rămaşi în spital. "Ieri au venit preotul şi câţiva localnici care le-au adus câte ceva de mâncare. Nu puteam să-i lăsăm în stradă. Am venit aici în fiecare zi şi am încercat să mai avem grijă de ei pentru că sunt ai nimănui. În ultimele zile, nu am mai avut lenjerie pentru paturi, au dormit pe vinilul saltelei, pentru că saltelele au fost predate de cei care le aveau în gestiune. La spălătorie nu mai lucrează nimeni şi de aceea sunt atât de murdare rufele pacienţilor.
            Căldura s-a oprit în momentul în care celelalte clădiri din curtea spitalului au fost sigilate pentru că personalul a plecat la redistribuire", a declarat Mia Şerban, o asistentă de la spitalul din Pârscov. La rândul său, asistentul social care a lucrat în fostul spital de la Pârscov a declarat marţi că, în ultimele zile, condiţiile din fostul spital au fost greu de suportat pentru pacienţi. Sursa citată susţine că spitalul nu a mai fost încălzit în ultimele zile şi nici apă nu a mai fost la robinete.
         "N-am familie, ei erau familia mea"
          Ultimii pacienţi de la Pârscov au fost transferaţi marţi cu ambulanţele, în urma demersurilor repetate pe care le-a făcut personalul care a mai rămas în secţie de a convinge alte centre din judeţ să-i accepte pe bolnavii nimănui.

          "Personal, am vorbit cu băiatul unei paciente din Braşov şi mi-a spus să o ducem oriunde, la un centru, la Urgenţe, numai să nu o lăsăm în stradă. Nu au fost interesaţi să-i ducă într-un azil de bătrâni pentru că taxa într-un astfel de loc este de minimum 15 milioane de lei vechi, iar mulţi dintre ei beneficiază doar de un ajutor social", a declarat marţi asistentul social care a lucrat la Pârscov.

          Ultimul pacient rămas în spitalul din Pârscov a fost transferat şi el la căminul de bătrâni din Aldeni-Câmpeni. Ion Cojocau are 54 de ani, iar în urmă cu câţiva ani a suferit un accident rutier în urma căruia a rămas epileptic. De trei ani, el este clientul fidel al spitalului de la Pârscov, acolo unde a fost internat în mod repetat numai pentru a nu fi trimis pe drumuri. Marţi, despărţirea de cei care l-au îngrijit atâta vreme a fost extrem de grea: "Ei au fost familia mea, plecarea mea e mai ceva ca moartea. N-am familie, ei erau familia mea, îmi va fi greu fără ei".
         "Nu ne gândeam că un spital făcut în 2007 se va desfiinţa atât de repede"
Zilele următoare, toate bunurile din saloanele spitalului de la Pârscov vor fi inventariate iar porţile centrului medical din Pârscov vor fi închise pentru totdeauna.

          "Am făcut trei memorii că nu suntem de acord cu cămin de bătrâni, că n-avem susţinere financiară de nicăieri. N-am primit răspuns decât de la Ministerul Muncii, că trebuie să luăm măsuri să înfiinţăm cămin de bătrâni cu care Consiliul Local nu a fost de acord. Mâine mergem la spital şi preluăm toată gestiunea, o predăm la primărie. Urmează să luăm aparatura, preluăm, conservăm până când găsim pe cineva să-l preia să-l transforme în spital. Ne-am gândit să facem un anunţ, poate se oferă vreun investitor să preia, să nu lăsăm clădirile ale nimănui. Dacă le lăsăm, se strică tot. Nu ne gândeam că un spital făcut în 2007 se va desfiinţa atât de repede", a declarat marţi primarul comunei Pârscov, Gheorghe Sturzu.


UNDE SUNT VOCILE PREOTILOR SI ALE IERARHIEI BISERICESTI IN FATA ACESTOR DRAME ALE POPORULUI ROMAN?
OARE NU SUNT SI EI ROMANI?
LE MOR CRESTINII DIN PAROHII , PANA UNDE MAI MERGE ACEASTA TACERE PACATOASA SI CAPUL PLECAT IN FATA STAPANULUI ? PARCA DUMNEZEU ERA STAPANUL LOR SI AL NOSTRU, SAU SI-AU SCHIMBAT SEFUL?
IERARHILOR SI PREOTILOR FITI CRESTINI !



cititi si :

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ICOANELE ORTODOXE


Constatand cu tristete ca din ce in ce mai mult in pangarele bisericilor si implicit in casele crestinilor au inceput sa apara tot felul de icoane din plastic , ingerasi , candele , cruciulite si metanii de un prost gust infiorator si cu totul straine de duhul autentic ortodox , am luat hotararea de a realiza acest site prin care sa facilitam accesul oricarui crestin la obiecte autentice si la preturi de producator.


Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu

Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfanta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
  • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de mustul cărnii(Sf. Diadoh al Foticeii)
  • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
  • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
Iubiti frati, icoana reprezinta bunul cel mai de pret din casa crestinului. De mici copii ne-a vegheat, si in prezenta ei ne simtim mai aproape de Dumnezeu, fiind pentru noi o poarta catre cer.
Truda mesterului iconar este nepretuita.Nu oricine are acest mare talant si mai ales nu se poate picta oricum, si de catre oricine o icoana. Pictura este o rugaciune continua cu post si suflet curat.
Desi pot parea scumpe , ganditi-va ca pentru o singura icoana, este nevoie de cel putin cateva zile de munca, la care se adauga pretul materialor de foarte buna calitate. Icoanele au preturile stabilite in functie de complexitatea scenei reprezentate si a dimensiunii acesteia.Poate constitui un deosebit cadou pentru o persoana draga, ce dainuie in timp zeci, poate chiar sute de ani.