Domnul Temistocle vindea tablouri,
rame si maruntisuri în pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia
lui si se chinuia sa-si vânda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri
flamînde. Deschidea dis-de-dimineata, îsi facea semnul crucii privind spre
biserica Sfînta Sofia, atîrna ramele în cuiele ce se gaseau pe peretii din
afara, lînga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi -
pravalioara se gasea pe o straduta strîmta, nepietruita - si asa îsi astepta
clientii. Domnul
Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cînd
intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gîndea în sinea lui: "Saracutul, este
galben ca ceara. Cine stie ce manînca". Cunostea bine...