14 iul. 2012

Manastirea copiilor


          Parintele Mihail Jar este un preot ortodox roman din Ucraina. Astazi, parintele este staret al unei manastiri intemeiata de el insusi. Manastirea Banceni este o manastire ortodoxa aflata in Ucraina, la numai sapte kilometri de granita cu Romania si la vreo 20 de kilometri de Cernauti. Manastirea se afla zidita pe un deal inverzit si luminos, intr-un sat romanesc.
              Inca de la intemeierea ei, localitatea Banceni a facut parte din Principatul Moldovei. In ziua de 24 ianuarie 1859, odata cu Unirea, ea va fi inclusi, in chip firesc, in statul Romania. Abia incepand cu anul 1991, localitatea Banceni este inclusa in raionul Herta, al regiunii Cernauti, din cadrul Ucrainei independente. Astazi, in localitatea Banceni traiesc in jur de noua sute de locuitori, aproape toti romani.
        Parintele Mihail Jar
     Parintele Mihail Jar s-a nascut in localitatea romaneasca Mihoreni, localitate numita astazi Petrasevka, granita romaneasca mutandu-se mai jos de aceasta, lasand-o astfel in Ucraina. Parintele roman, inalt, bland si cu ochi albastri, este astazi arhimandrit si staret, in Manastirea Banceni.
       Zidirea manastirii a fost inceputa de parintele Mihail Jar inca din vremea slujirii sale ca preot de mir, vreme in care sotia sa a inceput si ea ridicarea unei manastiri de maici, anume Manastirea Boian. Astfel, in toamna anului 1994, parintele Mihail, ajutat de cativa crestini, a decis sa infiinteze o manastire. Toti ctitorii acesteia au fost romani, unii din tara, iar altii de peste granita, din apropiere de Cernauti.
      Neavand nici un suport consistent, parintele si cei dimpreuna cu dansul, au lucrat la zidirea manastirii numai cu credinta si cu nadejde in ajutorul Bunului Dumnezeu, iar credinta le-a fost rasplatita fara masura, in mai putin de zece ani, la Banceni ridicandu-se cinci biserici si mai multe corpuri de chilii. Calugarii de la Banceni se declara romani si vorbesc limba romaneasca, limba in care savarsesc si Sfanta Liturghie. Intr-un mic paraclis din incinta manastirii, Psaltirea se citeste neincetat.
     Amintindu-si de inceputul manastirii, parintele spune: "Aici nu era nimic. Acum exista toate lucrurile acestea minunate pe care Dumnezeu Insusi le-a facut. S-a inceput cu cativa frati in manastire. Credinciosii nostri, de-aici, din Bucovina, romanii nostri cu inima mare, au avut toata dragostea sa se faca acest lucru minunat, aceasta manastire, pentru romanii de-aici si pentru toata lumea care vine. Si asa, repede, s-au facut toate, ca prin minune. Cand nu avem, Dumnezeu ne trimite."
      Mai mult, in anul 2002, parintele a inceput a zidi si case pentru copiii abandonati, precum si pentru cei bolnavi. Astazi, peste doua sute de copii traiesc in casele manastirii, zidite in satul Molnita, foarte aproape de Manastirea Banceni (circa doi kilometri). Se poate spune ca manastirea intretine un adevarat "sat al copiilor", ea insasi fiind "o manastire a copiilor".
      Multi dintre copiii de aici sufera de boli grave sau incurabile. Datorita suferintei de pe urma bolilor, parintii au adaugat copiilor o noua suferinta, inca si mai mare, abandonandu-i. La manastire insa, toti copiii au gasit caldura, ajutorul si dragostea de care aveau nevoie. La randul sau, parintele Mihail Jar a fost si el orfan, deci nu era om mai potrivit spre a intelege durerea si ranile celor mici.  Deoarece femeia a primit de la Dumnezeu darul de a creste si odihni pe copil, parintele a incredintat educatia copiilor maicilor dintr-o manastire apropiata. Astfel, fiecare maica are grija de cativa copii, iubindu-i si invatandu-i cele de folos.  Referindu-se la ostenelile neincetate de a zidi biserici, corpuri de chilii si case pentru copii, parintele Mihail Jar spune: "Dumnezeu cand incepe o lucrare, nu se mai termina, pana ajungem in vesnicie. Pana ajungem acolo tot mai avem de facut cate ceva." 
       Romanilor din tara, parintele le transmite, cu multa emotie: "Spuneti-le ca-i iubim si sa nu uite ca ne au aici. Avem aceeasi limba, acelasi grai si asa am vorbit prima data langa mama noastra in limba aceasta. Spuneti-le ca-i iubim si sa nu ne uite niciodata. Si sa mijloceasca spre Dumnezeu ca sa fim impreuna intotdeauna, si sa ne putem mantui sufletele noastre si sa ajungem toti acolo in vesnicie. Poate acolo nu ne va mai desparti nimeni si nu va mai trebui sa plecam nicaieri."

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ICOANELE ORTODOXE


Constatand cu tristete ca din ce in ce mai mult in pangarele bisericilor si implicit in casele crestinilor au inceput sa apara tot felul de icoane din plastic , ingerasi , candele , cruciulite si metanii de un prost gust infiorator si cu totul straine de duhul autentic ortodox , am luat hotararea de a realiza acest site prin care sa facilitam accesul oricarui crestin la obiecte autentice si la preturi de producator.


Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu

Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfanta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
  • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de mustul cărnii(Sf. Diadoh al Foticeii)
  • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
  • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
Iubiti frati, icoana reprezinta bunul cel mai de pret din casa crestinului. De mici copii ne-a vegheat, si in prezenta ei ne simtim mai aproape de Dumnezeu, fiind pentru noi o poarta catre cer.
Truda mesterului iconar este nepretuita.Nu oricine are acest mare talant si mai ales nu se poate picta oricum, si de catre oricine o icoana. Pictura este o rugaciune continua cu post si suflet curat.
Desi pot parea scumpe , ganditi-va ca pentru o singura icoana, este nevoie de cel putin cateva zile de munca, la care se adauga pretul materialor de foarte buna calitate. Icoanele au preturile stabilite in functie de complexitatea scenei reprezentate si a dimensiunii acesteia.Poate constitui un deosebit cadou pentru o persoana draga, ce dainuie in timp zeci, poate chiar sute de ani.