16 aug. 2011

Tortionarii nu au disparut-astazi se numesc agenti CIA

           Un fost agent CIA confirmă existenţa închisorilor secrete. "Am distrus o viaţă pe baza unei erori" 
           Războiul împotriva terorismului, declanşat de administraţia George W. Bush după atacurile din 11 septembrie, a devenit sinonim cu închisorile secrete ale CIA, transferul de captivi în alte ţări şi metode controversate de interogare a suspecţilor.
         Un fost agent CIA care a făcut parte din această campanie împotriva terorismului, autorul unei cărţi de memorii intitulate "Anchetatorul",  confirmă că Statele Unite au torturat supecţii de terorism în locaţii secrete.
        Glenn Carle, care a lucrat pentru CIA peste 20 de ani, a fost ales, în 2002, să interogheze un suspect Al Qaida. Considerat un "senior al reţelei teroriste", bărbatul, a cărei identitate nu este făcută publică, a fost dus într-o ţară din  Orientul Mijlociu pentru a fi anchetat. Carle şi colegii săi au avut misiunea de a scoate de la  "CAPTUS" (aşa cum este numit suspectul în raport) toate informaţiile. 
          Acesta nu a divulgat planurile al Qaida pe care CIA presupunea că le cunoaşte, iar agenţia americană de informaţii l-a trimis la aşa numita "Hotel California", o închisoare nerecunoscută de SUA, la care Crucea Roşie nu are acces.
         Sfidând regulile CIA, fostul agent oferă, în premieră, o descriere a închisorilor secrete ale agenţiei, numite şi "găuri negre". Aflate în zone "păzite discret, neremarcate de nimeni", aceste centre de detenţie au fost înfiinţate în alte ţări, pe care agentul CIA nu le nominalizează. Aici aveau loc interogatorii interminabile, în timpul cărora captivii erau lipsiţi de somn şi siliţi să asculte la maximum heavy metal.
Glenn Carle, pe numele său de cod REDEMPTOR, spune că, în pofida tuturor metodelor aplicate în timpul anchetei, CAPTUS nu a vorbit nimic. Şi, crede acum fostul agent CIA, bărbatul era nevinovat.
          Eliberat după 8 ani
         "I-am distrus viaţa acestui om, pe baza unei erori. Dar aceste "găuri negre" sunt un adevărat iad birocratic. Reticenţa lui CAPTUS de a spune celor de la CIA ceea ce aceştia vor să audă, îi determină mai mult pe cei de la cartierul general al agenţiei să îl tortureze", susţine fostul agent CIA.
           Carle a plecat după zece zile de interogatoriu la foc continuu, lăsându-l pe suspectul al Qaida în centrul de detenţie, nu fără a se întreba dacă nu cumva  manipularea psihologică şi tortura la care a fost supus CAPTUS l-au transformat, în final, pe acesta, într-un torţionar. La finalul misiunii sale, Carle a trimis două cablograme superiorilor săi din CIA în care explica faptul că suspectul CAPTUS nu era nici pe departe cel care  agenţia pretindea că ar fi. Când a revenit la Washington DC, Carle a aflat că nimeni nu ştia de existenţa cablogramelor trimise de el.
După opt ani de la arestare, CIA l-a eliberat pe CAPTUS, fie, probabil, pentru că au ajuns la concluzia că e nevinovat, fie pentru că nu mai reprezenta o sursă de informaţii.    
           Asta nu se va afla niciodată, crede Carle.
Referindu-se la metodele de interogare folosite de CIA, fostul agent spune că "toate sunt inacceptabile şi contravin Conveţiilor de la Geneva împotriva torturii".
           Un fost agent CIA care a făcut parte din această campanie împotriva terorismului, autorul unei cărţi de memorii intitulate "Anchetatorul",  confirmă că Statele Unite au torturat supecţii de terorism în locaţii secrete.
           Glenn Carle, care a lucrat pentru CIA peste 20 de ani, a fost ales, în 2002, să interogheze un suspect Al Qaida. Considerat un "senior al reţelei teroriste", bărbatul, a cărei identitate nu este făcută publică, a fost dus într-o ţară din  Orientul Mijlociu pentru a fi anchetat. Carle şi colegii săi au avut misiunea de a scoate de la  "CAPTUS" (aşa cum este numit suspectul în raport) toate informaţiile.
            Acesta nu a divulgat planurile al Qaida pe care CIA presupunea că le cunoaşte, iar agenţia americană de informaţii l-a trimis la aşa numita "Hotel California", o închisoare nerecunoscută de SUA, la care Crucea Roşie nu are acces.
Sfidând regulile CIA, fostul agent oferă, în premieră, o descriere a închisorilor secrete ale agenţiei, numite şi "găuri negre". Aflate în zone "păzite discret, neremarcate de nimeni", aceste centre de detenţie au fost înfiinţate în alte ţări, pe care agentul CIA nu le nominalizează. Aici aveau loc interogatorii interminabile, în timpul cărora captivii erau lipsiţi de somn şi siliţi să asculte la maximum heavy metal.
        Glenn Carle, pe numele său de cod REDEMPTOR, spune că, în pofida tuturor metodelor aplicate în timpul anchetei, CAPTUS nu a vorbit nimic. Şi, crede acum fostul agent CIA, bărbatul era nevinovat.
        Eliberat după 8 ani
        "I-am distrus viaţa acestui om, pe baza unei erori. Dar aceste "găuri negre" sunt un adevărat iad birocratic. Reticenţa lui CAPTUS de a spune celor de la CIA ceea ce aceştia vor să audă, îi determină mai mult pe cei de la cartierul general al agenţiei să îl tortureze", susţine fostul agent CIA.
         Carle a plecat după zece zile de interogatoriu la foc continuu, lăsându-l pe suspectul al Qaida în centrul de detenţie, nu fără a se întreba dacă nu cumva  manipularea psihologică şi tortura la care a fost supus CAPTUS l-au transformat, în final, pe acesta, într-un torţionar. La finalul misiunii sale, Carle a trimis două cablograme superiorilor săi din CIA în care explica faptul că suspectul CAPTUS nu era nici pe departe cel care  agenţia pretindea că ar fi. Când a revenit la Washington DC, Carle a aflat că nimeni nu ştia de existenţa cablogramelor trimise de el.
          După opt ani de la arestare, CIA l-a eliberat pe CAPTUS, fie, probabil, pentru că au ajuns la concluzia că e nevinovat, fie pentru că nu mai reprezenta o sursă de informaţii. Asta nu se va afla niciodată, crede Carle. Referindu-se la metodele de interogare folosite de CIA, fostul agent spune că "toate sunt inacceptabile şi contravin Conveţiilor de la Geneva împotriva torturii".

Sursa: www.evz.ro – 14.08.2011

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ICOANELE ORTODOXE


Constatand cu tristete ca din ce in ce mai mult in pangarele bisericilor si implicit in casele crestinilor au inceput sa apara tot felul de icoane din plastic , ingerasi , candele , cruciulite si metanii de un prost gust infiorator si cu totul straine de duhul autentic ortodox , am luat hotararea de a realiza acest site prin care sa facilitam accesul oricarui crestin la obiecte autentice si la preturi de producator.


Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu

Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfanta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).
Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
  • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de mustul cărnii(Sf. Diadoh al Foticeii)
  • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
  • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
Iubiti frati, icoana reprezinta bunul cel mai de pret din casa crestinului. De mici copii ne-a vegheat, si in prezenta ei ne simtim mai aproape de Dumnezeu, fiind pentru noi o poarta catre cer.
Truda mesterului iconar este nepretuita.Nu oricine are acest mare talant si mai ales nu se poate picta oricum, si de catre oricine o icoana. Pictura este o rugaciune continua cu post si suflet curat.
Desi pot parea scumpe , ganditi-va ca pentru o singura icoana, este nevoie de cel putin cateva zile de munca, la care se adauga pretul materialor de foarte buna calitate. Icoanele au preturile stabilite in functie de complexitatea scenei reprezentate si a dimensiunii acesteia.Poate constitui un deosebit cadou pentru o persoana draga, ce dainuie in timp zeci, poate chiar sute de ani.