Programul HAARP Program de cercetare asupra celei de-a patra dimensiuni, cu obiective secrete

             In salbaticia Alaskai, in Gakona, la 32O kilometri nord-est de Anchorage, nu mai putin de 36O de gigantice antene parca desprinse din filmele SF, lungi de 1O kilometri, emit asupra ionosferei – sau termosferei, cuprinsa intre 48 si 6OO de kilometri inaltime – radiatii de inalta (HF) sau de joasa frecventa (ELF). Sistemul propriu-zis, care are masuri de securitate exceptionala, are ca beneficiar US Space Force, fiind cuplat cu unul dintre cele mai mari computere din lume – al Universitatii Alaska – Fairbanks de la Butrovith building. Denumit HAARP – High frequency Active Auroral Research Program (programul de cercetare asupra frecventelor aureorale active) reprezinta oficial activitatea de cercetare destinata stabilirii comportamentului ozonului, azotului si ionilor acestora atat la bombardamentele radiatiei solare si cosmice, cat si la emisiunea de unde radio de tipul celor mentionate de pe Terra, dar titularul de proiect este Departamentul Apararii al Statelor Unite, prin US Navy si US Air Force.

Stefan Erdmann sintetizeaza astfel sistemul de antene gigantice din Alaska: „Mai simplu spus, acest radiator al ionosferei trimite energie in stratul de protectie exterior. El trimite in ionosfera o raza de inalta frecventa, cu o putere de pana la 10 miliarde de wati”.

Una din consecintele acestor emisii este distrugerea oricarui obiect stationar sau in miscare, oriunde s-ar afla, dar in acelasi timp poate crea sparturi in ionosfera si „lentile” artificiale care faciliteaza patrunderea razelor cosmice nocive, dar si le mareste puterea de penetrare. Specialistii arata ca, daca se fixeaza un camp tahionic undelor ELF, iar undele sunt indreptate apoi catre o persoana, se ajunge la dereglarea functiilor electrice din creier, putandu-i-se controla gandirea si comportamentul.

Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirma ca emisiile de inalta frecventa ale sistemului HAARP se pot cupla cu pulsurile cu lungime mare de unda (cu frecvente joase sau extrem de joase) pe care reteaua magnetica a Pamantului le foloseste pentru a distribui informatie sub forma de vibratii pentru a sincroniza dansul vietii in biosfera. Winter numeste aceasta actiune geomagnetica „fluxul sanguin informational al Pamantului” si sustine ca este foarte probabil ca asocierea dintre frecventele inalte ale sistemului HAARP si frecventele naturale extrem de joase sa declanseze efecte secundare nebanuite.

Daca mai adaugam la cele spuse ca HAARP poate fi privit printre altele si ca un sistem de comunicatii pentru submarine, sursa de raze X pentru planeta, generator de fulgere globulare de mare putere, arma de razboi electronic, mijloc de producere de explozii comparate cu cele nucleare, acesta este sau poate fi primul sistem de arme de valoare universala si cosmica, care, dupa cum precizeaza generalul Strainu, isi ia munitie din cosmos si din surse de energie proprie.

Este o arma cu doua taisuri, cercetarile subliniind atat pericolul dereglarii echilibrului ecologic, cat si folosirea HAARP ca „terorism ecologic”. Astfel, de la descoperirea tehnicii radiofonice directionale se observa tot mai pregnant disparitia pe langa conifere si a foioaselor cu nervurile frunzelor lor dimensionate pentru o extinsa receptie de banda, fenomen care nu ocoleste nici Romania.