Aseara stand impreuna cu baietelul meu si vrand sa-i spun o poveste, mi-am amintit de copilaria lui Ion Creanga si tare rau imi pare ca printre betoanele orasului copiii de astazi nu mai pot avea copilaria de altadata. Tot timpul povestile lui Creanga mi-au mers la suflet si parca de fiecare data cand le recitesc mi se pare ca toate s-au intamplat mai ieri . Ma intristeaza ca satul romanesc nu mai este ceea ce a fost candva, iar cum spunea cineva, astazi gasesti multa lume, dar putini oameni.
va invit sa retraim impreuna amintirile copilariei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu