Rugaciunea ne ridica -marturia lui Teo Trandafir

               Dupa trei luni in care s-a aflat la granita dintre viata si moarte, doua operatii extrem de riscante suferite in Austria si un diagnostic infricosator - pancreatita acuta - Teo Trandafir a vorbit in exclusivitate pentru o revista despre framantarile ei, despre temerile si suferinta pe care le-a trait in perioada in care a stat zile in sir pe un pat de spital. Gandul care nu i-a dat pace a fost cel legat de soarta Maiei daca ea se va stinge.

              Vesela si constienta de sansa care i s-a acordat. Asa am redescoperit-o pe Teo Trandafir, in cea de-a douazeci si una zi de cand s-a intors in tara. Recunoaste ca a vazut moartea cu ochii si spune cu tarie ca tot ceea ce a tinut-o in viata a fost fiica sa. "Ma gandeam cine o sa aiba grija de ea, daca ma duc. Este ingrozitor sa stai pironit pe un pat de spital, cu tuburi in tine, cu aparate care piuie la capul tau si sa nu poti scoate o vorba, o silaba, iar in capul tau sa navaleasca o groaza de intrebari. Ma intrebam mereu de ce mi-a dat Dumnezeu copilul acesta, de ce am reusit sa o infiez pe Maia, iar acum ma ia de langa ea. As fi vrut sa il intreb pe Marian (n.r. - cel mai bun prieten al lui Teo) ce zice legea romana in acest caz, cui revine copilul dupa ce voi muri. Ajunge la mama, se intoarce, ce se va intampla cu ea? As fi vrut sa ii zic sa caute un raspuns pe internet, insa nici cand am scapat de tuburi nu am putut vorbi, uitasem cuvinte. 

           De exemplu, cuvantul lighean... mi-au trebuit 24 de ore sa mi-l aduc aminte. Voiam sa cer un lighean sa ma spal, desi mi se facea zilnic igiena. Ziceam in capul meu galeata, nu, vas, nu, nu, nu, dar cum mama ma-sii se zice. Si uite asa imi treceau zilele. Uitasem nume de prieteni, de mari actori", ne-a povestit Teo, recunoscand cu sinceritate ca si acum mai are unele goluri, dar din ce in ce mai putine.
In perioada spitalizarii, ajutata de prieteni, Teo si-a facut de doua ori bagajul sperand ca se va reintoarce in tara. Si tot de atatea ori rezultatele medicale au impiedicat-o. 

            In acel moment, pentru ca nu mai avea practic putere sa spere si sa lupte, Teo a cazut in depresie. "Si atunci mi-am amintit de ziua Maiei si m-am rugat pentru prima oara, in acea perioada, la Dumnezeu.Cred ca vindecarea a venit dupa ce am indraznit sa ii cer acest lucru. Eu nu sunt un credincios insistent. Multumesc si atat, nu cer nimic. Atunci insa i-am cerut sa ma ajute sa ajung la ziua fiicei mele si, dupa, sa faca ce o vrea. Din ziua aceea am fost din ce in ce mai bine, am inceput sa vorbesc, sa imi iasa analizele bine, ba chiar sa vorbesc cu Maia la telefon. Ea dormea cu poza mea pe perna, la Bucuresti, eu cu a ei, in Austria. O singura data m-a vizitat la spital la Elias si de atunci nu am mai strans-o la piept pana m-am intors", povesteste Teo Trandafir.
         Ajunsa in vila sa din Pipera, dupa o perioada de acomodare, Teo a inceput, usor, usor, sa traga de ea, sa se miste prin casa, dorindu-si cu orice pret sa isi refaca puterile cat mai repede. "Este greu. Am pierdut 30 de kilograme si multa masa musculara. Imi este greu sa-mi sustin corpul, sa ma asez si sa ma ridic, ma tin de pereti ca sa invat sa merg. Si nu cobor in garaj pentru ca am doua nefericite de trepte. Am si cazut, pentru ca sunt incapatanata si nu suport sa depind de nimeni. Ma doare tot corpul, dar ma simt bine cu capul... spiritul nu mi-a fost afectat", isi incheie Teo Trandafir destainuirile.

Sursa: www.cancan.ro - 12.05.2011